Rose

Aseara la Bruno (cred ca aceasta formula de introducere devine deja consacrata, la mine) am avut o intalnire tare interesanta cu doua rose-uri de marca, aproximativ la acelasi pret, degustate comparativ: Domeniul Coroanei (Segarcea) Muscat Frotignan 2007 si Alma Tobia Rosado 2008.
Inclestarea s-a produs, asadar, ca un duel intre domni: cu deplina egalitate de sanse pentru cele doua vinuri: pahare corecte, la temperatura indicata de producatori, vinurile fiind deschise in acelasi timp.

Muscatul Frotignan (vin pe cale de disparitie - inteleg ca cei de la Domeniul Coroanei nu doresc sa-l mai produca - si-i pacat, pentru ca e un vin cu totul si cu totul exceptional) vinficat in demidulce, pe 13% alcool, este expresia cea mai rafinata a acestui soi cunoscut pe langa Craiova si sub numele de Tamaioasa rose pe care mi-a fost dat s-o intalnesc la noi :) Culoarea splendida de rose - foaie de ceapa, proaspata, limpede si stralucitoare promite un vin de exceptie, fapt confirmat de nasul cu parfum discret, dar foarte tipic al soiului (nimic din notele vulgare, grele ale altor muscaturi sau muscateluri la care te duce mintea cand citesti numele de pe eticheta): trandafir, salcam, cu o splendida nota minerala, de cremene, zmeura, violete si zambile. Un buchet frumos, cu evolutie extrem de placuta in pahar. Corpul: mediu, cu alcoolii bine integrati, balansul dintre zahar si aciditate extrem de fericit, creeaza un vin rotund, echilibrat si prietenos, foarte floral, cu atac de fructe rosii care invaluie surprinzator palatul, explodand intr-o sumedenie de nuante ce pleaca de la zmeura proaspata combinata cu grapefruit si ananas si te transporta, in finish-ul lung si, la fel, neintruziv, intr-o simfonie de fructe uscate (stafide, rodie si smochina coapta). Iata un vin pretabil la intalniri amicale, pe arsita, in care povestile nu-si gasesc ostoire decat tarziu, la al doilea cantat al cocosilor, langa o tarta de fructe sau branzeturi onctuoase, tinere. Pentru pretentiosi, vinul poate fi servit si ca ca aperitiv, in deschiderea meselor la care se va servi carne rosie. Muscat-ul Frotignan primeste de la mine 85 de puncte si o declaratie de dragoste!

Alma Tobia rosado 2008 - 60% Tempranillo, 25% Graciano, 15% Garnacha, cred, pe 13.5% alc. - sec fermentat in baric (iata o noutate pentru amatorii de vinuri speciale). Un vin nabadaios si expansiv, cu atitudine cocoseasca, de toreador tanar, obisnuit sa franga inimi prin simpla aparitie, dar la fel de arogant si vesnic pus de hartza, isi poarta culoarea cu ostentatie (e de un roz intens, trandafir de mai) si nasul cu superioritatea si impetuozitatea tineretii atotputernice (iaurt de fructe, cu efluvii de nuca prajita, migdale, vanilie si nucsoara). Gustul - agresiv, taninos, si intepator, facand parada de pomelo, cirese coapte, lime, grapefruit si piatra de rau - e invaziv si, din punctul meu de vedere, dezechilibrat si inconstant: are prea multe din toate: acid, barbatesc, neprietenos, alcoolii zburda din pahar direct in nas, naucindu-te, finalul ca strigatul tribunelor arenei in momentul in care taurul primeste lovitura fatala. Nu-i deloc un vin cuminte sau intelegator cu cel care-l incearca, dar pare sa nu-i pese prea mult de asta. Ii este autosuficient si e acolo sa-l admiri, nu sa-l critici, altfel e in stare sa te ia la palme!
Pe mine nu m-a impresionat asa cum a facut-o olteanul nostru, cu caracterul sau de boier de viata, ci mai degraba m-a enervat! De, asa-i cand se intalnesc doua pietre tari, dar, dat fiind ca in aceasta intalnire eu am sansa sa am ultimul cuvant, ei bine, iata-l: 78 de puncte si un mesaj: mai invata ceva maniere, baiete, pana ne intalnim data viitoare (pentru ca, spre deosebire de oponentul sau pe care-l recomand sa fie baut tanar si ferice, spaniolul nostru are sanse la invechire la sticla inca vreo doi ani in care sa se mai cuminteasca putin - parerea mea!).