Crama Basilescu Fetească Neagră

Concerto grosso la patru mâini și-o nebunie: Crama Basilescu – Eclipse Selection – Fetească Neagră, 2008

Aseară, la Bruno, am avut o întâlnire surprinzător de plăcută cu vinul unui producător care m-a dezamăgit cu ceva vreme înainte. De data aceasta însă, domnii de la Basilescu au dat dovada că se poate face vin la Urlați – și anume un vin bun și înzestrat din belșug cu ‘cojones’, dintr-un soi autohton de la care așteptările sunt mari, dar confirmările sunt de prea puține ori notabile.

Eclipse Selection – Feteasca Neagră din 2008 – mi-a fost servită complice, de Răzvan, în două tranșe distincte: prima a fost turnată dintr-o sticlă deschisă în urmă cu… 3 săptămâni – dar vinul dintr-ânsa m-a uimit pe dată (lăsând la o parte fireasca notă oxidativă dobândită din cauza îndelungatei expuneri la aer și păstrarea la temperatura camerei!) prin complexitate și caracter – ca un vin spaniolesc greu și complicat, de mare clasă. Iată un vin frumos – mi-am spus, odată ce am adulmecat buchetul seducător de prune uscate și afumate, compoturile de vișine coapte și praful intens de cacao, care s-a dezvoltat în nuanțe interesante de lemn de fag și brusture. Gustul a fost și el la înălțime: demisec, mediu taninos, pe corp amplu, rotunjit de lipsa alcoolilor evaporați în timpul prelungitei șederi în sticla deschisă. Finish de poveste, post-gust magistral, de fructe negre de pădure și nuci verzi – o încântare.

A venit proba “proaspătă” – deschisă de Răzvan chiar în fața mea. După 5 minute de aerare în pahar, vinul a început să vorbească – și a făcut-o frumos, ca un Verlaine în momentele sale de grație: Un vin puternic, bărbătesc, cu o culoare splendidă – rubiniu intens cu adâncimi bordo – nas puternic, în care deschiderea a făcut-o magiunul de prune, urmat de nuci uscate, iod, cacao și fum. Gust: Corp amplu, demisec, cu alcooli puternici (14,8%) susținând fericit structura foarte taninoasă și astringența peste medie, într-un echilibru de acrobat ocupat să traverseze o sărmă subțire, la înălțime, cărând în spate un pian de concert la care un pianist și o balerină cântă Shostakovici la patru mâini! Finalul lung, intens, dar proaspăt de simfonie modernă lăsând retronazal să reverbereze expresiv smochine și stafide, în contrapunct cu vișine și măr verde, vanilie și condiment negru.

Un vin de gastronomie, exclusiv: se asociază perfect pe carne roșie (recomand vânat greu cu garnitură onctuoasă – de cartofi țărănești cu ghimbir și rozmarin) și magistral pe brânzeturi untoase, maturate (un Camembert sau Brie) cărora acest vin le ține piept perfect. Asocierea cea mai interesantă la acest vin demisec aș sugera însă să fie un desert valencian: Bomba helada cu nuci caramel, puree de castane cu frișcă și fructe confiate sau ciocolată amăruie cu minim 55% cacao.

Concluzie: Vinul ăsta a dat singur un concert de zile mari, pentru care-l aplaud și le spun celor de la Basilescu, care au știut să-l facă magistral: Bravo – și bis!

Primește de la mine 86 de puncte și un loc în crama mea personală unde sunt sigur că va învechi minunat, iar peste 2-3 ani îl voi invita din nou în turneu la masa mea – și anume la locul de onoare!